Acele luminițe vi
Ce urcă ordonat și lin,
Sunt rugăciuni spuse de oameni
Și merg spre cer, la cel divin.

În ele sunt speranțe
Și sunt dorințe mari,
În ele sunt și lacrimi,
Din adunări prind grai.

Acelea ce sunt spuse
Cu glasul tremurând,
Așteaptă, parcă grabnic,
Numaidecât răspuns.

Acelea de nevoi,
Parcă ar vrea să spună...
Că sus este nădejdea,
Spre cer,ele se-adună.

Acelea ce dorim să vindece trupește,
Ce caută leac în cer,căci jos nu se găsește,
Acelea-s încărcate de zbucium și de plâns,
Așteaptă-n rând și ele, numaidecât răspuns.

Iar alta ce e spusă
De-acas, din cămăruță,
Așteaptă să se înalțe,
E de la bunicuță.

Alta, se înalță-n cer
Direct de pe vapor,
Căci vrea ca să salveze
Naufragiați ce mor.

Numaidecât, prinde contur
O luminiță mică,
Ea urcă tot spre cer,
Din mină se ridică.

De pe ogor, din case,
De pe pământ și apă
Oamenii vor să aibă
Un ajutor de TATĂ.

Și dacă EL mă știe
Căci eu am trebuință,
Dacă-i ceva legitim
Și-i spusă cu credință...

Atunci, EL mă ajută
Căci îndurarea sa
E lucrul cel mai trainic
Pe care eu l-aș vrea.