Pui de năpârci

Născut din Dumnezeu în brațele Mariei,
C-un gângurit de pace ai salutat pământul,
Plătindu-ne cu sânge sfânt vina furiei,
Ai înoit în noi cu pace legământul.

Legați de crucea Ta cu amintiri ce dor,
Noi Ți-am jurat credință în lupta ce așteaptă,
Luptând lâng-un vrăjmaș cu ochi acuzator,
Ne-ai dat puteri din sfânta Ta Efrată.

Ca glasul lui Ioan să strige prin pustie,
Prin piepturile noastre, să îți slăvim iertarea,
Pui de năpârci am fost într-u pieire,
Dar Harul mântuirii ne-a arătat cărarea.

Și dacă sfântul Tău nu a găsit învrednicire,
Să îți dezlege încălțămintea, o...Miel neprihănit!
Iubirea Ta ne-a botezat cu Apă vie,
Uitând că și cămașa-Ți la cruce-am împărțit.

Purtăm un nume nou și-n piepturile noastre,
Cântările lui Simion s-au prefăcut în simfonie,
Visând lăcașul sfânt din zările albastre,
Noi așteptăm pe nori ca Mirele să vie.

Din Harul Tău și nepăsarea se ospată,
Ploaie reverși și azi cu dragostea de ieri,
Dar dragostea-Ți va scoate lumea vinovată,
Căci judecata e la ușă...credința să le-o ceri.

Răbdarea Ta e mântuire și azi pentru smochin,
Însă securea Ta nu cruță pe cel ce n-are rod,
Rodește-n inimile noastre ca să scăpăm de chin,
Din puii de năpârci să-Ți faci un sfânt norod!