Turma Domnului

Învățatorule...pierim! Îți așteptăm iar glasul...furtuna să o certe.
A izbucnit pe neașteptate un vânt năpraznic; Te rog ca Harul Tău să ierte,
Puțina mea credință și spaima ce-mi intră-n barca vieții...mă inundă!
Te rog ajută-mă s-ajung la Țărm, căci mi-am pierdut nădejdea...se scufundă!

Te rog să-mi dai urechi de ascultat, așa cum vântul și furtuna Te ascultă,
Să-mi dai credință să vâslesc, să merg pe ape la a Ta poruncă,
Să trec pe malul celălalt, umblând pe pașii Tăi încredințată,
Căci barca vieții, ce are Duhul Tău în căpătâi, nu este scufundată.

Alungă-mi deznădejdea, să îmi arunc iar mreaja-n partea dreaptă,
Să prind cuvinte sfinte ce le-ai promis din veșnicia ce m-așteaptă,
Să îmi hrănesc credința chiar de furtuna vieții mi-e în față,
Îndemnul Tău: ,, Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți” să-mi fie a mea povață!

Ca ucenicii Tăi să las și eu pe toate, să leg corabia la Țărm,
Să pun în coșul de pescar doar planuri sfinte, pe cele ale firii să le sfărm,
S-arunc gunoiul vieții efemere, să Te urmez de aproape,
Să mă trezesc și să adorm...Divinul meu Câștig, să-L port pe pleoape.

Alerg și caut să Te apuc...Divinul meu Tezaur!
Alerg spre un loc necunoscut...ce-ai spus că are ulița de aur!
Alerg spre un loc necunoscut, având ,,Dreptarul Tău,,ca urmă,
Ținând Cuvântul Vieții sus, să pot intra în Divina Turmă.

Acum, doar glasul Ți-auzim, ce ne conduce spre verdeață,
Păstor divin, ce păstorești pe turma Ta chiar cu divina viață,
În staulul divin îți strângi cu dor din oile împrăștiate,
Ce-au fost răpite și rănite de lupul cel ce așteaptă în noapte.

Chiar și pe oaia cea pierdută o îmbrățișezi la piept cu dor.
Din turmulețe mii și mii Tu vrei s-avem doar un Păstor.
Păstor divin... ce-și lasă viața pentru oi și nu plătit,
Ajută-ne...oo...Doamne, să-Ți auzim doar glasul Tău,
Căci Tu ne-ai mântuit!