Biserica din Laodicea

Mai sfătuiește-mă odată...oo...Martor credincios și adevărat,
Ce vezi și faptele din noi și atunci când firea strigă: Sunt bogat!
De-am cumpărat nimicuri goale și nu găsești aur curat,
Mai sfătuiește-mă odată, nu mă lăsa să mor sărac!

Cuvântul Tău ce-i aur curățit prin foc, mai poate să mă ție,
Departe de rușine, de păcat…să nu fiu gol ci îmbrăcat în bogăție.
Mai dăruiește-mi Har să cumpăr prin Hristos această doftorie!
Să-mi vindec ochii din ’lăuntru,să mă îmbraci cu Har de mântuire.

Nu vreau să fiu ca apa căldicică când gerul se coboară!
Vreau să mă faci un clocot de iubire ce își prelinge stropii pe afară!
Și sloi cu sloi de inimi înghețate în juru-mi să topească,
Cu acest mănunchi de flori cu vieți să-Ți bat la poarta Ta cerească.

Mai sfătuiește-mă odată,Te aștept cu ușa inimii deschisă,
Să-mi dai urechi s-ascult de glasul Tău ce iar mă cheamă,
Să-mi spună iar de taina biruinței...să nu mă las cuprinsă,
De aurul străin...în fața Slavei Tale să n-am teamă!

Mai sfătuiește-mă odată și umple-mă de râvnă!
Să nu mă ard…să pot călca pe drumul și divina-Ți urmă,
Un smoc de paie sunt, lângă un Foc Mistuitor,
Mai dă-mi din roua Ta de Har s-ajung la Tronul Tău biruitor.

Mai sfătuiește-mă odată ca pe un preot ce-i legat de-al Tău altar,
Prin Cel ce ne-a luat pedeapsa și-a mistuit-o la Calvar,
Să pot călca cu frică și cutremur prin locurile sfinte,
Să nu pățesc ca fiii lui Aaron…să strâng la piept divinele-Ți cuvinte.

,,Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor?
Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?
Cel ce umblă în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechile să n-audă cuvinte setoase de sânge și își leagă ochii ca să nu vadă răul.”
Isaia33.14
Ajută-ne să ținem strâns la piept divinele-Ți cuvinte!