Eram în drumul spre Damasc
Dar nu trimes de Tine
Cu râvnă, răul să-l stârpesc,
Dar răul, era-n mine.

Când adevăru-am auzit,
Deşi venit din cer,
Nu l-am crezut, şi-am azvârlit
Cu pietre-n mesager.

Prietenii mi-au aşternut
Hainele la picioare
Cu pietre împroşcau un sfânt
Iar eu primeam onoare.

Nu m-am oprit, ci am cerut
Scrisori de aprobare
Să-mprăştii răul început
Şi în alte hotare.

În Numele Tău ucideam
Ce-i sfânt. Ce nebunie !
Întocmai ca şi Balaam,
Mergeam înspre pieire.

Dar Tu, Isuse, m-ai oprit
Din a mea nebunie
Să-Ţi fiu apostol m-ai sortit
Încă din veşnicie.

Te-ai îndurat de-un ucigaş
De-un păcătos ca mine
Şi-n cer mi-ai pregătit locaş,
Să stau chiar lângă Tine !