Câţi mai avem părinţi în viaţă

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Chiar dacă sunt bolnavi, bătrâni,
Să le fim sprijin şi speranţă,
Copiii lor iubiţi şi buni.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să-i preţuim cum se cuvine,
Le datorăm iubirea, cinstea,
Grija de azi şi cea de mâine.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să-i facem bucuroşi să fie,
Că au crescut copii miloşi,
Ce ştiu ce-nseamnă omenie.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să îi privim ca pe-o comoară,
Să-i sprijinim cu bunătate,
Când grijurile îi doboară.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Avem cui spune ce ne doare,
Ei au acum înţelepciune,
Şi au un sfat de alinare.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Chiar dacă stăm de ei departe,
Să le mai dăm un telefon,
Să le mai scriem câte-o carte.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să-i vizităm cât se mai poate,
Acum să ne mai facem timp,
Căci în zadar e după moarte.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să le slujim cu bucurie,
Să le vorbim de mântuire,
Să fim cu ei şi-n veşnicie.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Dacă sunt oameni pocăiţi,
Să le urmăm şi noi credinţa
Şi vor fi cei mai fericiţi.

Câţi mai avem părinţi în viaţă
Să nu-i lipsim de „apă, pâine”,
Să-nveţe şi nepoţii lor,
Să fie oameni cu noi, „mâine.”

de Teodor Groza
02.02.2016
Vişeu de Sus