MÂNTUITORUL LA UȘA INIMII

”Iată, EU stau la ușă și bat...”
***********************

Bătăi ușoare-am auzit
La ușa încuiată
”Din nou străinul m-a trezit,
Din nou la ușă a venit
Când va-nceta să bată?”

Așa gândeam în acel ceas
Cuprins de supărare
Iar graiul lui nu m-a atras
Aveam ”uleiul” MEU în vas
Și nu voiam salvare.

Din nou la ușă a bătut
În următoarea seară
Dar încă nu L-am cunoscut
Pe cel ce a venit și-a vrut
Să poarte-a mea povară.

Iar am tăcut când a venit
Și-a zis cu vocea-I lină:
”Ești fiul Meu, ești preaiubit
Și pentru tine-am suferit
Să stăm, ACUM, la cină.”

Multe respingeri au urmat
Dar când sosise ceasul,
Când înc-odată m-a chemat
În viața mea L-am invitat
Spre Rai să-ndrepte pasul.

Ce străluciri m-au copleșit!
Ce sfinte sentimente!
Cu dragostea-I m-a cucerit
Și pentru mine-a suferit
Să-nving furtuni, torente.

Să-mi pară rău că am deschis
Să intre cu Lumină?
O, nicidecum! Tot ce-a promis
El mi-a trimis din Paradis
Și-a șters sinistra vină.

Ce-ar fi viața fără El?
(Cel neglijat o vreme)
Călătorie fără țel
Îndepărtare de Betel
Și greutăți supreme.

Regrete n-o s-avem nicicând
Că am deschis ființa
Să intre El, Păstorul bland,
Să schimbe pământescul gând,
Să știm ce dă credința.

George Cornici/11 Februarie, 2016