Aşa vorbeşte-acum Isus
Privind spre-al Său popor:
"De ce rămâi în nepăsare
Nu ţi-am fost Eu, Păstor?

N-am fost cu tine prin furtună
Poporul Meu iubit?
Când Mă strigai din valea morţii
Eu oare n-am venit?

De ce iubirea ce odată
Ardea ca o făclie
Abia mai pâlpâie acum
În inima pustie?

De ce rămâi în nepăsare
Iubitul Meu popor
Oare-ai uitat că Eu ţi-am fost
Şi Sprijin şi-Ajutor?

Când arşiţa era prea mare
Ţi-am fost pe drum Umbrar
Şi ţi-am dat apă din izvoare
Şi dragostea în dar...

Te-am învăţat să fii mai bun
În pace să trăieşti
Şi-nţelepciune Eu ţi-am dat
Să ierţi şi să iubeşti...

Dar mai presus de toate-acestea
În sânge te-am spălat
Când la Golgota, sus pe cruce
Am fost crucificat!

De ce mai stai în nepăsare
Nu-Mi înţelegi iubirea
Ce-ţi poartă sufletul spre stele
Şi-ţi dă neprihănirea?

Trezeşte-te poporul Meu
Căci zorii s-au ivit
Şi voi veni să iau acasă
Pe cei ce M-au iubit! ! !