Matei 11-28

Împleticite sunt cărările vieţii
Şi amăgiţi se duc pe ea,
Acei ce n-au gustat
Din cupa Vieţii fără moarte
Şi n-au fost mângâiaţi de Steagul alb,
Al biruinţei asupra morţii-n Golgota.

Fără de ţel şi fără de lumină,
Orbecăind în firi şi-n concurenţă,
Sărmanii fii creaţi de Dumnezeu-s,
Slutiţi de-a morţii-mincinoasă,
Invitaţie şi reverenţă.

Sunt glasuri care urlă să-i adune,
Sub valuri-otrăvite-n valuri-spume,
Pe-ai Lui! Copiii Domnului!
Pentru acei ce-a suferit în Golgota, pe culme.

Un Singur Glas Se-aude în pustie!
"Veniţi la Mine-mpovăraţi şi trişti!
Ieşiţi din Jugul lumii, grea-robie,
Şi odihniţi-vă în jertfa
Mielului, din cer trimis!

EL vă iubeşte! Nu vă amăgeşte!
Şi viaţa vi-o asigură aici, şi-n veşnicii!
Ieşiţi din valul mincinos al lumii!
Intraţi sub mâna sfântă,
A Domnului născut-n Lumină,
Până nu va fi prea târziu!

Biruitori veţi fi numai cu Isus,
Aşa veţi fi din oameni răi, doar oameni buni!
Sub steagul Lui veţi şti ce-i nemurirea!
Aşa vă veţi scăpa de-ai lumii negri-tăciuni!

Încolonaţi-vă-n iertarea ce-n Golgota,
Christos lucrat-a pentru voi!
Scăpaţi-vă de-a lumii-putrezire!
Aşa veţi fi a cerului podoabă,
Din oameni vechi ai lumii, oameni noi!

14 februarie 2016
SandaTulics