Te cheamă Tatăl, să te-ntorci acasă,
Cât mai e timp, cât mai e har,
Ţi-a pregătit haina cea mai frumoasă,
Şi un inel, cu scump mărgăritar.

De ai umblat pe drumuri depărtate,
Şi-ai risipit averi, în ţările străine,
Trăind intens, plăceri destrăbălate,
Te-ai adâncit în valea de suspine.

Întoarce-ţi paşii către Cel ce-aşteaptă,
Să recunoşti, umil, că ai păcătuit,
Cât mai e timp, El te primeşte-n poartă,
Să-ţi dea iertare, pentru ce-ai greşit.

Te va primi cu braţele deschise,
Cu sărutări, te va întâmpina,
Dorul de tine, greu Îl mistuise,
Iar aşteptarea, greu Îl apăsa.

Din fiu risipitor, sleit şi-nfometat,
O să-ţi dea slava fiului iubit,
Cu mare fast, nu ca unui argat,
Cum ai cerut, sau cum ai fi gândit.

Pierdut erai, acum ai fost găsit,
Răscumpărat din lanţul cel mişel,
De-ai suferit, acuma s-a sfârşit,
Şi de-ai fost mort, ai înviat prin El.

Te cheamă Tatăl, acasă să te-ntorci,
Ospăţ măreţ, servind în cinstea ta,
Nu te-njosi, slujind cu greu la porci,
Cât mai e timp, şi har, nu amâna.