Îți mulțumesc că nu mă lași
Să rătăcesc prin lume
Și mă zidești în trupul Tău
Având grijă de mine.

Să știu ce înseamnă bucuria
Când pui o cărămidă,
Să mă întristez când cade una
În vrajba cea perfidă.

Să mă întăresc cu frații mei
Când vântul bate tare,
Să ne întărim cu al Tău Cuvânt
Și să-Ţi dăm ascultare.

Să nu ne aplecăm în jos
Afară să privim,
Căci cel perfid ne-ademenește
Și vrea ca să sărim...

Doar dragostea și curățirea
Ce vine din credință
Ne vor zidi în trupul Tău,
Zidind și-a mea ființă.

Când mă aplec, gata să cad
Vor fi în jurul meu
Ai mei dragi frați, ce vor vedea,
Și mă vor trage sus, mereu.