NE-AI SCOS LA LUMINĂ...

Din grota păcatului ne-ai scos la Lumină
În clipa când mâinile spre Cer le-am ‘nălțat
Lăuntrul schimbat a primit pace deplină
Și-n mediul îngeresc, fericiți, am intrat.

Eram înșelați, credeam în demonice fraze
Cu minciuni ”elegante”, atunci, ne hrăneau
Ziceau că ne duc la eternele oaze
Dar toate speranțele noastre mureau.

Zgomotul dat de programe reci și senile
Zi și noapte zdrobea structura din noi
Dar ai venit, Tată, să ne faci parte de zile
Când ființa poate privi spre lumea de-Apoi.

Din grota pieirii ne-ai scos să culegem
Stări ce ne-nalță din noroi în ETERN
Să primim revelații , să le-nțelegem
Să putem respinge păreri din infern.

Nu putem să tăcem: vom spune oriunde
Cum Brațul cel tare a frânt lanțul greu,
Cum numai în Tine putem a ne-ascunde
Când iadu-și trimite argați pe traseu.

Vom vesti pretutindeni vestita-Ți lucrare
Și alții să știe de-un sfânt tratament
Să poată ieși din sinistra-nnoptare,
Să schimbe-n triumf un prea lung faliment.

Ne-ai scos la-mpliniri din groapa terorii
Noi perspective spre infinit s-au deschis
Gustăm, încântați, din dulceața splendorii
Și nu ne mai ducem, nicicând, spre abis.

George Cornici/18 Februarie, 2016