Golit de gânduri şi idei
Pierdut, umbli în mulţime;
Te uiţi şi cauţi; nu-i ce vrei
Nu ştii pe care drum s-o iei...
Unde să te duci? Cu cine?

Ai tăi amici sunt ocupaţi
Lor, timpul, nu le ajunge;
Tu disperat te uiţi şi ca'ţi
Poate, găsi-vei nişte fraţi..
A te ruga sau chiar a plânge

Ca sufletul să ţi-l descarci.
Dar, în van te uiţi, degeaba
Niciunul din cei ţie dragi
Nici simpli, înţelepţi sau magi
Nu au timp, nu-şi strică graba.

Şi-atuncea chiar în gândul tău
Pocăit, îţi ceri iertare;
Şi eşti convins că Dumnezeu
Te-ncearcă ca să te vadă-n greu
Cum te descurci, eşti tare oare?

Sau eşti doar slab şi plângăcios
Şi-ţi place doar să te jeleşti;
Sau, te-mbraci în haina lui Cristos
Şi neputinţele pui jos;
Iar tu te lupţi şi biruieşti.

Şi spui:,,Pot totul în Cristos
Care mă întăreşte!''
Pe mine, lutul cel de jos
Neînsemnat, neputincios....
Dar, cum sunt, El mă iubeşte!

A.N 23.02.2016 Firenze