Când citesc în Cartea sfântă,
văd Cuvântul, pe Isus,
Și uitându-mă prin Carte,
văd cum a trăit Isus.

Și pentru-n moment, în grabă,
eu adânc mă cercetez,
Văd că nu-s cum a fost Domnul,
apoi plâng și meditez.

Îmi aduc perfect aminte,
cum din patimii și păcat,
Din iubure cu putere,
din mocirlă M-a luat.

Și din nou plângând trecutul,
ce n-a fost după Cuvânt,
Domnul iar îmi dă putere
să rămân în legământ.

Și cu mare bucurie,
că din nou am fost iertat,
Cânt cântarii de veselie,
spre slava Celui Prea-înalt.

Dar tu frate dar tu soră,
dar tu prietene iubit,
Tu cunoști , citești Scriprura ?
sau trăiești tot amăgit ?

Azi prin simplul meu mesaj,
prin îndemn ce la-m primit,
Îți dau sfatul să te-ntorci,
de pe drumul rătăcit.

Nu mai alerga la oamenii,
nu, ei nu pot fi înstare,
Să îți deie bucuria,
mântuirea Lui cea mare.

Numai Unul singur poate,
să te spele de păcate,
Cel ce-a fost batut în cuie,
a fost condamnat la moarte.

Dar victorios Cuvântul,
din mormânt S-a ridicat,
Și în veci de veci trăiește,
El e viu cu adevărat !

Și în Jertfa Lui ce-a mare,
poți a fii și tu iertat,
Și să-I cânți de bucurie,
veșnicului Împărat .

Amin.