În lumina albă-a razelor senine,
Mângâiat de roua norilor subțiri,
Nins de strălucirea florilor divine,
Blând, ascult cântarea dorului din mine
Oglindită-n chip de har și amintiri!

Zumzetul de-albine, triluri păsărești,
Briza răcoroasă, împletind fiori,
Zarea de argint cu voaluri îngerești,
Sufletul desprins de lumile firești,
Însoțesc parfumul rugăciunii-n zori!

A trecut și iarna cu troieni și ger
Și Tu, Doamne bun, viața ne-ai păstrat,
Să cântăm al vieții înnoit mister,
Farmecul naturii, înstelatul cer,
Primăvara-aceasta-n care am intrat!

Te rugăm fierbinte, binecuvintează
Tot ce are viață sub al nostru soare!
Fii cu noi pe cale, zilnic ne veghează,
Mustră-ne, ajută, și ne cercetează,
Să pricepem bine scumpa Ta chemare!

Tu ne-ai dat minunea Harului salvării,
Ție îți aducem mulțumirea vie!
Și din vârf de munte până-n largul mării,
Cântecul iubirii, cântecul iertării,
Este Imnul nostru pentru veșnicie!

Căci în miezul dalb al unei primăveri
Ai dat lumii-ntregi, ca jertfă, pe Isus!
Și prin măreția Sfintei Învieri
Am primit și noi cereștile puteri,
Și nădejdea vieții fără de apus!


Florești, Cluj