CÂND VEDEM CE SE ÎNTÂMPLĂ...

Când vedem ce se întâmplă într-o lume galopantă
Care nu se mai oprește șă-și ia actele din geantă
Când vedem o frământare care crește și iar crește
Și cum lumea, tot mai mult, în neant se adâncește,
Când privim cum se-nmulțește necredința și sfidarea
Și cum mulți vor să distrugă în creștini încredințarea
Vrem mai mult să ne-alipim de divina entitate
Să păstrăm în noi dorința pentru sfânta demnitate,
Vrem mai mult să medităm la cereștile povețe
Să putem înlătura orice urmă de tristețe,
Să putem îndeplini sarcinile-ncredințate
Spre-a răspunde când ne cheamă suflete întemnițate.
Vor pe Dumnezeu afară, mulți voiesc ”independență”
Vor s-adauge nuanțe la cuvântul ”inocență”
Ne revoltă atitudini Adevărului contrare
Când vedem și credincioși prinși în stările precare
Din înaltele tribune se lansează propagandă
După care vestitorii la cafea stau pe verandă
Se strecoară și reclame printre fraze din Scriptură
Și-astfel este un amestec de argint curat și zgură
Cum a fost posibil, oare, să ajungem la o stare
În care se pune-accent pe plăcerea trecătoare?
Ne mirăm văzând lucrări prinse-n plasa aroganței
Și pe cei ce-s de acord cu ideea toleranței
Când vedem ce se întâmplă ființa, parcă, se revoltă
De aceea înălțăm gândul spre cereasca boltă
Și-nnoim angajamentul de-a lucra, cu spor, în Vie
Respingând tot ce sosește-mpachetat în erezie.
Oști perfide să sosească să ne-atace, să ne-nvingă
Niciodată n-or fi-n stare pasiunea să o stingă
Ci văzând ce se întâmplă într-o lume aberantă
Care nu poate să-și scoată documentele din geantă
Stăm pe Stânca salvatoare, nu vrem altă temelie
Nu vrem nici o legătură cu-n sistem atras de glie
Nu știm ce ne-aduce mâine, nici ce-aduce viitorul
Dar în toate ne bazăm pe Isus, biruitorul
Doar cu El putem păși prin tufișurile dense,
Doar cu El putem respinge unda grelelor ofense
Când privirea Lui se-așează, peste noi, ne-nseninează
Și credința ce-a slăbit...minune...se-nviorează.

George Coenici/3 Martie, 2016