Am mai rămas puțini din mulți
Ce-au fost odată sus pe baricadă,
Eram uniți în Duh și-n har
Eram o forță și o ambasadă.

Treceam prin ascuțiș de sabie suverană
Orice păcat și-l osândeam definitiv,
Și nu trecea mai sus de baricadă
Nimic din ceea ce era nociv!

Dar astăzi sunt atâtea goluri ce străbat
Prin zidul rezistenței noastre
Și parcă ne înghit atâtea găuri negre
Ce s-au căscat pe pânza florii-albastre.

Ni s-au lăsat și mâinile în jos de oboseală
Și ochii ni se-nchid și-atâția mor;
Iar alții fermecați de o Dalilă nouă
Sunt duși cu miile spre abator.

Scriptura e lăsată la o parte, în uitare
Iar baricada e mereu mai slabă
Și nu mai e a Duhului ceresc putere
Ci doar a formalismului silabă.

Am mai rămas puțini din mulți
Creștini cu viața în Hristos,
Dar câți vom fi, nu renunțăm
Și ne luptăm mai curajos!

Iar cei ce astăzi dati 'napoi
Urcați din nou pe baricadă!
Ca să fim sare și lumină,
Și spre păcat, niciunul să nu cadă.

Am mai rămas puțini din mulți
Căci la puțini Hristos va da Împărăția
Și-așa câți suntem noi luptăm
Să ÎL aducem pe Hristos, în România!