Adesea am dorit în taină
În cale-mi să te fi văzut,
Cu doruri dulci şi multă teamă
Visam să te sărut ...

Se tulbura în mine duhul
Când te vedeam că te arăţi
În inimă aveam infernul
Ciudatelor singurătăţi .

Priveam adesea după tine
Şi sufletu-mi se-nfiora
Dar tu te ascundeai de mine
Sfâşiindu-mi inima ...

Dar astăzi însă-am înţeles
Că nu esti pentru mine
Şi totuşi nu pot să-nţeleg
Ce m-a atras la tine .

Poate cândva te vei trezi
Şi-ţi vei aduce aminte
Privind la lună-ţi va şopti
A mele doruri sfinte ...

Iar de-ţi va spune că am plâns
Cu lacrime amare
Să n-o crezi , e doar un râs
De-amărăciuni şi jale .

Şi de-ţi va spune c-am secat
Izvor de lacrime fierbinţi
Tu să-i răspunzi neîndurat :
- Eu nu te cred . Tu doar mă minţi !

Nu-ţi pese de durerea mea
Şi nici de-al dorurilor jaruri
Mergi tot aşa pe calea ta
Spre Dulcile Limanuri

Că te-am dorit atât de mult
Şi te-am iubit odată ,
Sufletu-mi voiam s-ascult
Şi inima mea toată ...

De azi nainte eu doresc
Să uit cu tot de tine
Şi nici măcar să-mi amintesc
De singurul tău nume .

Încolo trebuie să ştii
Că te-am iubit pe bune
Şi nimeni nu te va iubii
Asemenea ca mine .

De-acum nainte îţi doresc
Mulţi Ani să ţi se-adune
De bucurii şi Har ceresc
Aici în astă lume .

Iar când va fi ca să păşeşti
Pe Porţile Eterne
Ca soarele să străluceşti
Prin timpul ce se-aşterne ...

Şi fie-atunci în veşnicii
În faţa Tatălui a toate
Înveşmântate-n bucurii
Dorinţele-ţi curate !