Mă iartă Tată, azi Îți bat în poartă,
Sunt obosit, murdar și plin de vină,
Am fost pierdut în lume ani la rândul,
Am colindat în lung și-n lat pământul,
Dar nicăieri nu am găsit lumină.

Mă iartă Doamne! Mă auzi Tu oare?
Mă mustră Duhul, tare-mi e rușine!
Aș vrea la pieptul Tău să plâng, Părinte,
Să mă iubești la fel ca înainte,
Să nu mă mai despart nicicând de Tine!

Mă iartă Tată! M-am întors acasă!
Am fost fugar, dar azi Îți stau 'nainte,
Mă judecă, mă ceartă, fă dreptate,
Dar nu mă da Părinte drag la moarte,
Din greșul meu, am tras învățăminte.

Mă iartă Doamne, poți uita trecutul?
Îngenunchez, mă spală de păcate!
De-aş fi știut unde mă duce firea,
N-aș fi gustat pelinul, ci Iubirea
Și-aş fi pășit curat, spre libertate.

Mă iartă Tată, azi Îți bat în poartă,
Sunt obosit, murdar și plin de vină,
Am fost pierdut în lume ani la rândul,
Am colindat în lung și-n lat pământul,
Dar nicăieri nu am găsit lumină.

Mă las cuprins de mrejele sfințirii
Și altoit, privesc spre zări senine,
Însuflețit de-o dragoste agape,
Simt c-aş putea umbla acum pe ape,
Căci Domnul meu Isus, e lângă mine.

"Copilul Meu, mulți ani am așteptat,
Să te întorci și să îți ceri iertare...
Când ai pornit pe drumul mântuirii,
Au înflorit în glastră trandafirii...
E-un mare har, e binecuvântare!

Eu te primesc cu brațele deschise,
Dar să nu uiți ce-ai fost, când pribegeai!
În lume sunt necazuri, dar cu Mine,
Chiar de ai fi în valea cu suspine,
Vei birui, de lângă Mine stai!"

O, Domnul meu, sunt copleșit, nu merit!
De-atâtea ori căzut-am și mă ierți?
Ajută-mă să Îți fac voia, Tată,
Să nu mă-ntorc în vale niciodată
Și de nu știu, Te rog să mă înveți!

09/03/16, Barcelona- Lucica Boltasu