Mişcătoare versuri! Fii binecuvântata sora.

"Din nori de cerneală presară-mi pe mână
Îndemnul fierbinte pe care să-l scriu;," ... si cred ca Domnul v-a ascultat aceasta dorinta nobila, si a Lui sa fie slava si cinstea. Dar e bine ca omul si mai ales autorii de articole revendica dependenta totala de norul de cerneala, acest nor care de la inceputul istoriei a tot lasat picuri sa cada in vremuri bune si vremuri tulburi, si care au ridicat, mangaiat si zidit oameni.

"Străbate-mi iubirea cu dorul de-a fi,
Sub norul de martori, urechea ce prinde"... o dar ce ne-am face cu o iubire care nu este folositoare nimanui, ci numai noua, iubirea de sine? Dar iubirea strabatuta cu dorul de a fi sub norul de martori, ca de la acei martori avem ce invata, fiindca ei au scris istoria credintei cu puterea neprihaniri, prin multa rabdare, dragoste, credinta, credinciosie, faceri de bine, si astfel iubirea din noi este reinoita dupa un chip si o voie duhovniceasca.