Cine stie si simte ca are parintii
Intr-o casa uitata intr-un colt de pamant
Intr-o umbra de lume si un drum asa frant
Tot mai vede ca-n ceata
Ce au fost si ce sunt.

Cum ii vezi iar ii sti in tablouri raman
Tot zambind parca aceiasi batrani
Cu parul mai alb si durere de maini
Parasiti si bolnavi se gandesc
De ce uita copii parintii cand cresc ?

Cu o pensie mica bolnavi parasiti
Ei nu dorm de e noapte sau zi
Se gandesc de sunt bine cei ce sunt fi
Pentru tine tot ce sunt ar lasa
Doar sa te poti bucura.

Cand ii vezi ce frumos te privesc
Cu inimi de ingeri si tot calmul duios
Cu o voce batrana si cu glas dureros
Te intrebi de ce-n lume sunt mame plangand ?
Si copii ce au parintii numai in gand.

In spital parasiti, de vreme si atat
Iar ei batranii povara lasati
Se stiu chiar si acum in urma uitati
Mai au fericire pentru a lor copii
Si se intreaba mereu de ce tu nu mai vi ?

Traiesc in trecut cand erati impreuna
Cand cu truda zi de zi va hraneau
Chiar la masa de si ei iar nu mancau
Bucuria in suflet era tot ce conta
Asa si-au dat viata pentru a ta .

De ce raman parintii singurii ?
De ce ati uitat voi copii sa-i iubiti ?
Si dragostea lor sa o mai pretuiti
Cu atat doar ca sunt de folos
Dar nu cu trup si un duh bucuros.

Cat mai sunte-ti in lume copii
Mangiatii va rog pe ai vostri parinti
Si iubitii chiard de sunt farnti
Caci curand nu vor mai trai
Si voi nu veti fi vesnic fi.