Mă uit în urmă și-mi văd anii
Cum au trecut ca și un vis,
Mai ieri eram copil la mama,
Acum, mă-ndrept spre paradis.
E grea umblarea-n astă lume,
Mi-e greu ades chiar să gândesc,
Căci boala mușcă cu furie
Din trupul meu cel pământesc.

Și-aş vrea să mă întorc din drumul
Ce-mi stă 'nainte, dar nu pot!
Ce e trecut, trecut rămâne,
Chiar de aș face un complot,
O diversiune să-nşel timpul,
N-aș reuși, căci omu-i om!
În fața veșniciei, spune-mi,
Ce poate face un atom?

M-agăţ de cer, de zarea-albastră;
Oricât în viață-ar fi de greu,
Eu știu că nu-s singur pe cale,
Că e cu mine Dumnezeu,
O rugăciune-nlăcrimată
Înalț atunci când nu mai pot,
Iar Tatăl meu îmi ia durerea...
Slăvit să fii, Domn Savaot!

Născut-am fii, sunt ca stejarii,
Sunt sănătoși, la casa lor,
Cât îmi doresc să-mi calce pragul,
Căci sufletul mi-e plin de dor!
Și trece timpul, nu știu oare,
Cât voi mai fi pe-acest pământ...
Aș vrea să-i văd umblând cu Domnul,
Să intre toți în legământ.

Să își îndrume copilașii
Spre Dumnezeu, căci vreau să-i știu,
În planul Lui de mântuire,
Cât încă nu e prea târziu.
Ascultă-mi Doamne rugăciunea,
Revarsă-Ți harul peste toți,
Peste copiii ce-s departe,
Peste iubiții mei nepoți!

Iar mie, dă-mi din cer putere,
Să pot răbda pân-la sfârșit,
Să fiu exemplu bun în toate,
Căci sunt un suflet mântuit,
Iar de-ai îngăduit ca traiul,
Să-mi fie aspru încercat,
Să port cu demnitate crucea,
Ca un creștin adevărat.

Îți mulțumesc pentru-ndurarea
Ce ai avut față de noi,
Ne-ai ocrotit pe drumul vieții
Tu, Cel ce toate vezi, El Roy!
Rămâi cu noi și dă izbândă,
Pe Cale să nu obosim,
Iar celor greși, dă cercetarea,
Spre pocăință, Elohim!

13/03/16, Barcelona-Lucica Boltasu