Gândul
Cuibărite-mi sunt în minte
Doamne ! Gânduri...negre, sumbre
Zac sub lespezile vremii
Şi întunecate umbre.
Uneori când deapăn firul
Ce formează ghemul minţii,
Când îmi fac o cercetare
Şi când mă compar cu sfinţii...
Când sunt doar cu mine însumi
Şi-mi vorbesc subtil, în şoaptă,
Simt fiorii reci ai morţii
Şi a groazei ce m-aşteaptă.
Dacă-ar fi să vadă lumea,
Tot ce eu gândesc; pe frunte,
Mulţi ar sta nedumeriţi.
S-ar grăbi să mă înfrunte.
O...Stăpâne, veşnic Doamne !
Dă-mi puteri s-opresc alaiul.
Gândurilor care vin
Să îmi compromită traiul.
Ştiu că e distanţă mică
De la gând la-nfăptuire,
Tocmai de aceea Doamne
Fă-mi o sfântă curăţire !
La ce mintea mea gândeşte
Şi la uruiala ei,
La ce-n suflet cuibăreşte,
Şi-apoi Doamne dacă vrei....
Lasă Duhul Tău Părinte
Să pătrundă-adâncul minţii,
Ca să pot să-aduc şi eu
Trai neprihănit ca sfinţii.
Vreau ca rob să fac de Tine
Fiecare gând nutrit,
Să înalţ ca David ruga
Înspre cerul Tău slăvit:
Cercetează-mi Doamne gândul
Vezi dacă-s pe Calea dreaptă,
Du-mă Tu în veşnicie
Unde sfinţii Tăi m-aşteaptă.
Amin