Te-ai aşezat la masa lumii
Şi sorbi cu poftă, ciorba ta de linte,
Fără să-ţi pese c-ai trecut
Din starea de copil de Impărat la,
Copilul neascultător şi fără minte.
Nepăsător de ce-i în Casa,
Celui ce te-a crescut şi învăţat
Tot ce-i mai bun şi bine,
Participi la festinul ciorbei cea de linte,
Ce-ţi satură fiinţa de ruşine.
Nu te gândeşti,
Că-n Cortul întâlnirii se plânge mult,
Şi eşti strigat pe nume? Chiar nu-ţi pasă!?
Că stai flămând de Dumnezeu
Cu faţa doar la... ciorba ta de linte,
Cea care te-desparte de iubiţii fraţi,
Te ţine-ndepărtat de ei şi sfinte-nvăţăminte?
Întoarce-te până nu e târziu!
Pân'-nu te va striga Isus pe nume:
-Fiul meu, ai hotărât cu cine vei trăi?
Cu Mine-n cer şi ceru-n tine, sau,
În faţa blidului atât de plin,
De ciorba ta de linte, ce-s fapte de ruşine?

13 martie 2016
Sanda Tulics