Prezentul de acum,
Va fi curând trecut,
Iar timpul va zbura
Spre noul început,

Lăsând în urmă șoapta
Ce-am spus-o la culcare,
Lăsând în urmă roua
Ce cade peste-o floare.

O poartă se va închide
Punând un lanț de piatră
Peste al zilei prag,
Ce noaptea o îneacă.

Un scrâșnet ca de jale
Va fi pe întreg cuprinsul,
Iar șoapta spusă-n tihnă
Nu-și va găsi răspunsul.

Nici roua ce dă hrană
Petalelor de flori
Nu va îmbujora
Aceste dragi splendori.

Prezentul de acum
Va fi curând trecut,
Mă învârt în labirint
Căutând un început...

Aud o șoaptă spusă
Că totul mi-e iertat
Și-un strop din roua vieții
În suflet mi-a intrat.

Mă simt purtat de timp
Și dus spre plaiuri dulci...
Iar scrâșnetul de jale
Îl las printre spelunci.

Ajung pe alt tărâm
Iar roua ce dă viață,
O simt pe chipul meu
Șoptindu-mi bucuroasă...

Prezentul de acum
Nu se va termina,
Acum te afli-n RAI,
Iar asta-i casa ta!