ÎMBRĂȚIȘAREA IUBIRII

În brațele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simțim că aparținem Regatului ceresc
Și gândul și simțirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din ființă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinși de neputință
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrățișare
Și-atunci noi știm ce-nseamnă și har și Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătușare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinței, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemnîn vas.

Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credință; sunt ca două surori
Ea nu ne părăsește când vine vreo-ncercare
Din lacrimi și suspine ea face sărbători.

În brațele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o ușurare, momente de tăcere
Să mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.

Și noi te-mbrățișăm, ești fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.

George Cornici/17 Martie, 2016