Doamne!

Doamne!
Ți-am scris versuri de iubire,
Te-am chemat ne-ncetat,
În murmur... glasuri nesfârșite...
Prin înserări Te-am căutat.
Un călător pe colț de lume,
Zori, cu speranța-nlăcrimată,
Doream deschise ale cerului ferestre...
Cu norii, să-mi învelesc ființa-mi toată.

Doamne!
O rugă... îmi este tot cântul!
În gând, Te chem, să Te înduri;
Acuma este mai greu drumul,
Pașii ”Tăi” cu frunze-s acoperiți;
Mi-am plâns clipa pierdută,
Prin șirete chemări, umbrite,
Dar cânt cu jale cântarea dorită,
Pe florile inimii ofilite.

Doamne!
M-am trezit, mi-am scris sentința,
Tu Ești” Totul! - Ești al meu!
Sunt aici, mă căiesc cu umilință,
Prea ”Sfânt” și ”Mare Dumnezeu!”
Sufletu-mi este: Un altar -
Cerul îmi este: Tot visul...
Credința-n Tine-i parfum de mir!
La Golgota, îmi e popasul.

Doamne!
Un imn de mare bucurie!
Și îngerii din cerul sfânt,
Cântă! - ”Slavă și Mărire” -
La unison, cerul și pământu;
Isus pe cruce, prin jertfire,
Veșmântul mi l-a curățat,
Mi l-a tivit, cu mântuire,
Îți mulțumesc Doamne!
Pentru ceruri: m-ai salvat!


Toma Coca, ALGHERO/19/03*2016