Doamne, Te-am strigat pe Nume să asculți şi ruga mea
Șoaptele si chiar suspine, lacrima din geana grea.
"Iată-Mă!" susurul Tău și acum parcă-l aud
-Dacă voia Mea vei face, ruga ta am să ascult.

-Domne, oare ce dorești, care este voia Ta?
Ce să fac eu pentru Tine, să fiu sărbătoarea Ta?
-Dacă poți să faci un bine, nu opri tu mâna ta
Lasă-le ca să mângâie măcar creștetul cuiva.

-Dacă din a ta mâncare cel flămând vei sătura
Dacă în casa ta frumoasă adăpost ei vor afla,
Dacă spatele n-ai întoarce semenului pribegit
Eu voi fi a ta lumină, de rău tu vei fi lipsit.

Cum, acela ce cerșește, omul cel de toți uitat?
Dar e-atâta de murdar... are un miros ciudat.
Cum să îl aduc în casă, nu știu dacă voi putea
Și apoi am auzit: -... asta este voia Mea.

-Eu să-i dau de mâncare? , las să meargă să muncească
Și gândeam mereu așa, sigur nu-i vocea cerească.
Dar cel rău deștept lucrează, culmea pare-a-fi corect
Dar susurul îmi șoptește: -... tu doar știi ce este drept.

Am crezut că este simplu ce-i așa greu de făcut
Dar în adevăr se cere un efort, un pic mai mult
Decât am crezut deodată, dar Isus m-a ajutat
Și încet în a mea viață, voia Lui eu am aflat.

Mai frumos decât atât nu știu dacă se putea
Doamne m-ai călăuzit, ai pus soare-n viața mea!
Chiar în locuri fără ape, sufletul mi-ai săturat
M-ai făcut tu o grădină, cu-n izvor de nesecat!

Tu putere-n mădulare mi-ai dat parcă sunt om nou.
Te-am strigat atunci pe nume, ai ascultat si-al meu ecou.
"Iată-Mă" susurul Tău îl ascult acum mereu
-Dragul meu copil în lume ai să dai mereu de greu

Nu descuraja pe cale, cerul este ținta ta
Ori de câte ori cădea-vei, Eu o mână îți voi da.
Tu să naintezi întruna, nu uita ce-ai învățat
Doar așa primești cununa, ești copil de Împărat!