Cu lacrimi de iubire şi întristat de moarte
Privea din cer Stăpânul spre văile deşarte ...
Pe rotocolul Terrei privirea Şi-a rotit
Înspre urmaşii Crucii , poporul Său iubit ...:

- Opreşte-te o clipă din tremurândul zbor
Ascultă dar Cuvântul , iubitul Meu popor !
Ce este zarva aceasta- nflăcărată?
Aţi pus din nou mâna pe sapă şi lopată ?
Unde vă este Sabia şi Coiful şi Armura ?
V-aţi dezbrăcat de ele , şi voi doriţi Cununa ?

Voiţi să înălţaţi aicea pe Pământ
Cetate de lumina şi paradisul sfânt ?
Pe ăst' Pământ sortit la jale şi la vai ...
Uitaţi că trebuiţi s-ajungeti sus în Rai ?
Sau voi jinduiţi acest aşezământ
Împiedecaţi acum de Legământul Sfânt ?
Prea lesne aţi uitat de slava de apoi
Acum înspre Egipt vă-ntoarceţi înapoi ?
Alergaţi dar iute spre Marele Liman !
Şi ochii v-aţintiţi , priviţi spre Canaan !

O clipă aţi voit să vă simţiţi stăpâni
Pe viaţă şi pe moarte şi pe a vremii vămi ...
Nu ştiţi că toate pieri-vor într-o zi
Şi orice faptă , răsplata-şi va primi ?
De ce aţi dezertat , de ce daţi înapoi
Şi aţi căzut din nou în groapa de noroi ?
E oare lumea- asta atât de-atrăgătoare
Placerea căutaţi privind mereu în zare ...
Tânjiţi ca să gustaţi tot felul de plăceri ,
Aicea jos in lume , în valea de dureri ...?

O Cale-ngustă era odinioară
Un Drum bătut , o veche Ulicioară
Pe care mulţi trecut-au înainte
Înaintând mereu în albile Veşminte
Nădăjduind s-ajungă în Raiul fericit
Ierusalimul Sfânt , Limanul mult dorit ...

Astăzi insă mulţi vă îndoiţi de Ea
Şi mulţi cârtesc întruna , înaintând aşa ...
De ce e totul astăzi atât de demodat ?
Ulciorul nou era ieri , dar astăzi este spart ...
Voiţi ca să stârniţi din nou a Mea mânie
Şi despărţiţi să fiţi de Mine pe vecie ?

Întoarceti-vă-acum degrabă la Cristos
Şi oferiţi-i dar al inimii prinos !
Vă îmbrăcaţi din nou cu Coiful şi Armura
Ţineţi în mână Sabia , aprindeţi Rugăciunea !
Nădăjduiţi într-una pe Domnul Dumnezeu !
Biruitori in luptă , înaintaţi mereu !