Am fost candva un vas de lut,
Eram frumos..si eram mândru. .
Credeam că eu pot să-nfrunt tot..
Dar...intro zi..
M-am spart, si am cazut...
M-am sfărîmat in bucăţele,
În pulbere si praf...
Şi vântul aspru m-a purtat,
M-a dus, si tot m-a dus...!
M-a aşezat pe culmi de munte,
Pe dealuri si pe stele...
Eram batut in fiecare zi de vânt,
Si incercam sa scap, dar nu puteam!
Furtuna mă purta prin valuri,
Şi tot mă chinuia...
Ajunsem dar, să fiu doar pulberi,
Si niciun ciob n-a mai rămas din mine...
Şi intr-o zi, pe când purtat de vânt eram, şi deseori plângeam,
Un Domn Măreţ şi Uimitor, mi-a spus ceva... Ceva uluitor!
,,Eu fac din tine, ce doresc, căci esti al Meu, si Te iubesc... Eu Te zdrobesc şi te adun...
Te sparg, Te suflu, Te adun,..
Tu esti al Meu! Nu întelegi?
Eu Te lipesc la loc de Vreau. ..
Esti vasul meu de lut..
O clipă-Mi trebuie sa Te ajut...
Chiar de esti praf si pulbere,
Eu Te adun, Te întregesc si Te lipesc...
Tu esti mândria mea,
Cu tine Eu mă laud,
Tu esti făptura Mea...
Ai înteles? ''
Rămas uimit de ce Mi-a zis,
Eu am privit spre răsărit. ..
Şi iată că din zări veneau..
Pulbere miliarde...
Acelea eram eu...
Si toate la un loc sau pus...
M-am întregit...
Era puterea Lui...a Lui Isus..!
Eram dinou un vas de lut..Curat si mai frumos.
Şi Domnul, El zicea: ,, Eu îl cunosc, Eu L-am făcut''
I-am multumit si m-am lăsat în Mâna Lui..
De El ca să fiu folosit...
Amin.. (Avasilcai David)