Sunt multe căi în astă lume
Ce pot părea omului bune
Dar numai una-i calea către cer
Și-i parcă învăluită în mister.

Sunt multe învățături străine
Aduse, împrumutate azi din lume
Dar Adevărul pur e în Scriptură
Tot ce-i în plus e numai zgură.

Sunt mulți învățători, profeți, proroci
Dar tu fii treaz că ei pot fi escroci
Strânge Cuvântul în inima ta
Și roagă-te lui Dumnezeu să-ți dea
Înțelepciune și fii veghetor
Ca să nu cazi în plasa lor.

Sunt multe porți ce le deschide omu-n viață
Care de care mai măreață
Multe-s frumoase, dulci, îmbietoare
Dar mai apoi se dovedesc amare.

Dar această poartă mică, strâmtă
Ce ochii nimănui nu-ncântă
Ce-o fi cu ea și unde duce?
Deschide, și dincolo de ea-i o cruce

Și nimeni nu poate să intre
Dacă nu-și lasă înainte
Mândria, patima și ura
Și tot ce condamnă Scriptura

La poala crucii, colo jos
Apoi se vede un drum anevoios
Ce urcă și se pierde într-o cărare
Dar colo sus, la capăt, cine-I oare?

E Domnul, e Mesia, Împăratul
Și, ca El nu-i nimeni altul
E Mielul Tatălui
Ce prin jertfa măreață și sublimă
Ne-a strămutat din moarte la lumină.

Chiar dacă drumul e greu și anevoios
Noi nu dăm înapoi, suntem urmașii lui Hristos
Să urle leul cât o vrea de tare
Cu noi e Domnul în orice încercare

Și într-o zi, această zi măreață
Îl vom vedea pe Domnul față în față
Vom auzi al Lui glas dulce
„Vino, rob bun, că și tu ai fost la cruce
Și-ai răstignit acolo firea
Ca să primești prin Mine mântuirea!”