Zboară-albini s-adune dulce,
Pentru stupul iubit,
Petale-de roz-măr, alb-cireș,
Își valsează mireasma
În tabloul-ndumnezeit...
Triluri se-nalță-n duet spre înalt,
Cerul uimit - suspină-n albastru,
Coborât pământenilor de -Mpăratul-Măiastru.
Cuiburi de păsări răsar printre crengi,
Zumzet - albini în aripi se întrec...

E cerul căzut pe pământ!

În viața ce văd și în cânt,
M-alătur cu ființa, cu ei să petrec.
Se simte-adiere cerească
Când bulbii-zambile
Își poartă mireasma de vânt dansată...
S-aude un cor!
Sunt îngeri ce-și cântă Iubitul,
Măritul - Mântuitor.
În Cortu-'Ntâlnirii,
În glasuri - cristale m-alătur,
În rugi mă cobor, mijlocind...
Se simte prezența Celui ce mângâie
Obrajii plângând...
-E-aici Luminarea!
Pe glia-nverzită!
În inima sinceră,
În răni de Christos - primenită.
...E cerul în vale!...
Și valea-i în cer!
Se-aude din inimi cântarea:
-Scoate-i la locul cel larg, scump Isuse,
Pe cei ce-s departe, în lume,
Conduși de demonul... îi pier, îi pier!

13 aprilie 2016
Sanda Tulics