Pe cine cauți tu, inima mea?
1)
Stropi de rouă, pe florile din grădină,
Strălucitoare lacrimi fără nicio vină,
Parcă, mă strigă pe nume, în zori de zi,
Ca o trambiţă de argint din veşnicii.

2) Şi alerg în prima zi a săptămânii,
Printre copacii minunaţi ai grădinii;
Paşii aleargă, ochii sunt nerăbdători,
Caută de zor şi ei ceva, printre flori.
3)
-Pe cine cauţi tu, aici, în zori de zi?
In grădină, în răcoarea dimineţii?
''-Ce caut eu, inima mea, sigur, ştie,
Caut un mormânt şi o piatră pustie!''

4) O floare strivită, ce lumea a călcat,
Dar, în roua dimineţii, ea a înviat.
Vreau să aud glas cristalin îngeresc ;
-''Nu este aici al tău Domn mare ceresc!''


5)Eu vreau un glas dumnezeiesc, mângâietor,
Inima să-mi umple de bucurie şi dor,
Să-mi spună cu glas de Mire ceresc ;
-''Fii fără frică, Eu pe tine te iubesc!''

6)Caut şi alerg în roua dimineţii,
Să-L găsesc pe Isus, Domnul vieţii,
Să-mi spună cu glas de Mire ceresc ;
-''Fii fără teamă, Eu pe tine te iubesc!''


7)Să sun dintr-o trâmbiţă strălucitoare,
Să zboare ca o pasăre, la popoare,
Să spun că, floarea albă, venită de sus,
Azi, a înviat, şi se numeşte Isus !