Caut în suflet amintiri de-Acasă,
Un clip din Cerul din care am venit,
Dar e ceva opac ce nu mă lasă
Să-mi văd vatra cerească, deslușit.

Poate sunt timpuri, spații, ziduri groase,
Poate pământul nu-mi este transparent,
Poate îmi stau în cale văi de oase,
Ajutoare-n lupta fără precedent.

Eu nu sunt vrednică să văd splendoarea,
Armonii, miresme, roade de nespus,
Dar toate mă uimesc în întruparea,
În Cuvântul dulce, în Cristos Isus.

Știu că-s un sad din Dragostea divină,
Un firicel sădit în lut, să crească,
Flămând de Cer, cu sete de Lumină,
Odraslă de obârșie cerească.

De-aceea S-a născut Isus în humă,
Modelul sacru pe care-l țin fruntar,
El iartă, mântuiește și îndrumă,
Să nu îmi fie trăirea spre amar.

Urmele Lui, ele îmi sunt traseul
Pe care mă întorc biruitoare,
Pălesc pe el și firea mea și eul,
Mă vindec în Betezdele-cuptoare.

Caut în suflet amintiri de-Acasă...
Fără apusuri, nici amintiri nu sunt,
Îmi spune glasul Mirelui „veghează!
Adună zestrea, veni-voi încurând.”

Vine Domnul, Alesul, sfântul Mire,
Dragostea Lui îmi este Universul,
Prezentul veșnic, fără amintire,
El are cheia tainei, înțelesul.

Ramuri de finic înverzesc în suflet,
Să I le-aștern pe cale-ntotdeauna.
Aproape este clipa pe care-o aștept,
Să-L văd pe Domnul, să primesc cununa!

Amin!