Vorbește Tu, Doamne inimii mele,
Atunci când mi-e greu pe pământ,
În nopțile-adânci cu lună și stele,
Dă-mi hrană din Sfântul Cuvânt!
Apropie-mi cerul, m-apropie de Tine,
S-ascult vocea Ta, al Tău glas,
Poverile-mi mari, ale mele suspine,
La cruce să-mi spui să le las.

Amintește-mi Isuse a Ta promisiune:
"Nicicând, nicidecum nu te las!"
Iar eu să-mi șterg fața, să vin înspre Tine,
Să nu aștept ultimul ceas.
Capul s-aşez pe-al Tău piept Doamne Sfinte,
La fel cum făcea și Ioan,
Iubit să mă simt și-n aduceri aminte,
Să văd cum mă treci de Iordan.

Să las ape limpezi să-ngroape trecutul,
Curat să m-apropii de Tine,
Căci Tu ai plătit pentru mine tributul,
Răbdând bice, cuie, rușine.
Vorbește Tu, Doamne inimii mele,
Atunci când mi-e greu pe pământ,
Privind înspre cruce, spre rănile Tale,
Pace să am prin Duh Sfânt.

Doar cel ce-nțelege durerea Ta mare,
Ca Om-Dumnezeu pe pământ,
Se-apropie de cruce și-Ți cere iertare,
Cu duhul zdrobit și plângând.
O, Doamne Isuse, câți ani să mai treacă,
Să creadă-omenirea în Tine?
Te rog nu-i lăsa-n întuneric să zacă,
Cel rău i-a-nrobit, Tu știi bine!

Celor orbi dă lumină, fă surzii s-audă,
Căci mâine o fi prea târziu,
Să nu se-ncuscrească cu neamuri de iudă,
Când Tu, Doamne Sfinte ești viu!
La a inimii poartă încă mai bate
Isus! Nu auzi tu chemarea?
Aruncă-ți veșmântul şi-n haine curate,
Transformă-ți azi duhul și starea!

Slăvit să fii Tată! "Shalom! Pace vouă!"
Un glas se aude în zare...
Rabuni, Rabuni! Ne vorbești încă nouă?
Cât ești Tu de Bun și de Mare!
Prietene drag, te gândește azi bine,
Care ți-e rostul pe glie,
Hai, vino la Cel ce-a murit pentru tine,
Curând ai s-auzi: "Pace ție!"

20/04/16, Barcelona-Lucica Boltasu