Mărește-ne Tată, credința,
Mai mult pentru cer să trăim,
Iubirea-Ți să umple ființa
Și dă-ne deplin biruința,
Asemenea Ție să fim!
Schimbă-ne Tu caracterul,
Fă omul mai bun, mai smerit,
Dezleagă Isuse misterul,
Unește-ne Doamne cu cerul,
Împlinește ce-i scris, profețit!

Putem să vorbim de iubire?
Între noi se înalță un zid!
Dacă nu avem dor de sfințire,
N-om găsi niciodată-mplinire,
Pe pământul acesta arid!
Nu putem să vorbim de iertare,
Dacă zilnic privim în trecut,
Conștient noi trăim în vâltoare
Și pășim din eroare-n eroare,
Iar pe Domnul Îl luăm cu-mprumut!

Când e rău, alergăm cu grăbire,
Implorăm, mâini spre cer ridicăm,
Când e bine, uităm de sfințire,
De Domnul, de har, mântuire
Și-n păcat tot mai mult ne-afundăm!
Prieteni, Isus nu-I şaradă,
El este-Adevăru-ntrupat,
Cuvântul ce-n noi vrea să vadă
Schimbarea, a Duhului roadă!
Degeaba El viața și-a dat?

Mărește-ne Tată, credința,
Mai mult pentru cer să trăim,
Iubirea-Ți să umple ființa
Și dă-ne deplin biruința,
Asemenea Ție să fim!
Credința dă pace, putere,
Iubire, nadejde, alin,
La cruce găsim mângâiere,
Un lucru infim ni se cere:
Să credem în harul divin!

De calea ce-ți stă înainte,
E largă și duce-n abis,
Te-ntoarce acum la sorginte,
Ascult-ale Bibliei cuvinte,
Căci pasul îți e compromis!
Vei primi izbăvire, iertare,
Drum deschis către plus infinit,
Când simți-vei în cuget schimbare,
Vei slăvi pe Isus, Domnul care,
Pentru tine, pe cruce-a murit!

21/04/16, Barcelona, Lucica Boltasu