Priveam copacii seculari
Ce bolta și-o întindeau
Pe întreg cuprinsul văii...

Eram atât de fascinat
Și nu puteam să-mi satur ochii
Căutând splendoarea vremii.

Simțeam parfum înmiresmat...
Al codrului bogat în cântec,
Eram atât de ocupat
Că nu răzbeam să-mi umplu tolba,
De foșnetul naturii.

Călcam ușor,pe-ntreg alai
De frunze adunate,
Iar pașii mei adulmecau
Cărări de mult uitate.

Prin scorburi,ochi iscoditori,
Purtau ascunse gânduri,
Feriga își făcea covor
Acoperind hățișuri.

Cu pas vioi,un pârâiaș,
Venea ușor la vale,
Trezindu-mi setea din adânc
De-ami pune o-ntrebare.

-Al cui ești tu?
Al cui sunt eu?
M-ai suntem oameni vrednici?
M-ai știm să contemplăm frumosul?
Căutăm ceva vremelnic?...

S-au ne-njugăm la carul mare?
Spărgând chiar bolta serii!
Uitând că floarea de april”
E floarea primăverii.