Captiv , legat şi prins în cotidian
Eu fac ce nu vreau , dar trebuieşte
Cu dorul ţintă spre Marele Liman
O clipa pasul mi se poticneşte ...

Întărâtat , cu inima- mi mâhnită
În suflet durerea- mi izvorăşte ,
În orice loc e-ocară şi ispită
Şi pretutindeni răul înfloreşte ...

Iar de voiesc să fug din astă vale
Să scap de tot ce-i rău şi osândit
N-apuc un pas să fac , şi-mi sar în cale
Buruienile ce-n drum au înflorit .

Privesc şi inima îmi lăcrimează ,
Aud în orice loc înjurături .
Dar ticaloşii nu se ruşinează
S-au transformat în nişte stârpituri .

Iar muzica pe care ei -o-ascultă
Nu se poate astfel a se numii
În inimă otrava o inundă
Sunt ţipete ce le scot demonii ...

Ce pot a face ca să scap de astea ?
Doresc să gust Izvorul cel Curat .
O Doamne , iată m-a-nghiţit prăpastia
Sunt singur , nimeni nu m-a ajutat .

Nimiceşte Doamne aceste stârpituri ,
Să piara răul din întreaga ţară !
Iar binele să izvorească-n râuri !
În fluvii noi de primăvară ...