Te-am curățat de tot ce-ți trăgea seva
Te-am curățat de tot ce-ți trăgea seva,
Ți-am șters praful păcatului de tot,
Apa vieții ți-am pus la rădăcină
Și uscăciunea, și amarul, le-am dat jos.
Și vreu să ai putere, să sporești,
Să te menții cât mai plăcut sub soare,
Prin frumusețea ta să dăinuiești
Și sănătos, să răspândești splendoare.
Ești unicat; așa cum ești în felul tău!
Cu ce ești tu-înzestrat, altul nu are.
Cu ce te-asemeni în destinul tău?
...Cu-un pom, puțin mai mult decât o floare...
Și dacă tot ți-e viața scurtă pe pământ,
Îmbărbătează-te, și soarbe lumină din Cuvânt
Ce-ți ține trunchiul drept, cu ramuri înspre soare,
Cu roade atârnând și rădăcina tare.
Curățam florile de la fereastra din bucătărie, le udam, le ștergeam frunzele de praf, și simțeam cum Dumnezeu îmi vorbește personal. Așa cum eu mă îngrijesc de aceste flori trecătoare, cu mult mai mult s-a îngrijit Dumnezeu de floarea lăuntrului meu. (mă grăbeam să termin ca să ajung și la lucru dar nu am putut să nu-mi aștern rapid gândurile primite). Cu EL pot strânge roade cu lacrimi de bucurie.