Ghetsimani, gradină-ntunecată,
Plină de dureri şi suferinţi,
Ca tine nu a fost niciuna udată,
Cu lacrimile Mielului Divin.

Şi martoră ai fost la ura celor
Ce, cu ciomegi şi bâte te-au călcat,
Şi-ai asistat la condamnarea...
Celui ce era nevinovat.

Ai ascultat şi rugăciunile rostite
De Fiul Sfânt al Tatălui ceresc
Şi ai văzut amara-I suferinţă,
Când părăsit a fost de Tatal Său ceresc.

Da, tu ca martoră gradină,
De ai putea vorbi acum,
Ai răspândi o veste bună
Despre-un Mântuitor prea bun, prea bun.

Ghetsimani, grădină a rugăciunii,
Aş vrea să pot intra mereu
Să-ngenunchez în locul unde...
A plâns dumnezeiescul Miel.