Vreau s-aud astăzi pe Domnul!
Vreau să-I simt mâna pe frunte!
Să-mă-ncarc precum atomul,
Şi s-adun înţelepciune.
Cu Domnul, sunt un vas de cinste
Cu Domnul, sunt nemuritor;
Am Mântuirea dinainte
Şi pe Isus de ajutor!
Vreau să-L simt chiar lângă mine
Mâna Lui să mă mângâie!
Pe drumul meu să mă lumine,
Lângă El doar să mă ţie!
De când pe El L-am cunoscut
Viaţa mea, mult s-a schimbat;
Ce rău îmi pare, n-am ştiut
Demult, Lui, să mă fi dat...
Cu viaţă, trup şi sănătate,
Chiar starea mea materială!
Gândurile mele toate,
Zi de zi, seară de seară;
Idei, planuri şi dorinţe
I le-aş fi pus la picioare!
Slăbiciuni şi neputinţe
Şi tot ceea ce mă doare!
Acum ştiu că numai El
Poa' să mă-ndrume, să vegheze;
El, Domnul meu, Emanuel
Aleargă, ca să mă salveze.
A.N 29.04.2016 Firenze
într-adevăr, toţi simţim o părere de rău căci am trăit vremuri de neştiinţă dar slăvit să fie Domnul pentru vremea hotărâtă şi în dreptul nostru, al fiecărui credincios; un mesaj al nădejdii vii, căci locul de refugiu al creştinului e doar la picioarele Mântuitorului. Fii binecuvântată sora Adina.