O lume zace in nepasare,
Crestinii s-au obijnuit si ei,
Si parca uita ca a lor casa
Este in cer la Dumnezeu.
Ne plangem, ne vaitam ca totul
Merge din ce in ce mai rau,
Uitand sa mai vorbim cu Domnul
El, Cel a toate Creator.
Veniti-va crestini in fire,
Voi ce-ati promis lumini sa fiti!
Sa n-obositi in facerea de bine,
Caci nici Hristos n-a obosit.
El va veni pe nori de slava,
Si cei ce-au stat si au vegheat,
Vor merge sus in cer la Tatal
Pentru credinta ce-au pastrat.