Zi după zi, şi ceas de ceas,
Mă uit să văd ce-a mai rămas;
De adunat, de învăţat
În viaţa care mi s-a dat.

Vasu-i destul de-ncăpător
Dar eu pribeag şi călător,
Stau şi mă-ntreb tare uimit:
,,O, Dumnezeul meu iubit,

Făcut-am tot ce-a trebuit?
Tot ceea ce mi-ai dăruit
Cu-nţelepciune-am folosit
Şi cu dreptate-am împărţit?''

Pe viaţa mea eu nu-s stăpân
Şi-n nici un fel nu pot să spun
Că-s merituos şi că-s mai bun
Decât, toţi ceilalţi din jur.

Sunt păcătos şi recunosc
Tatălui spun, mărturisesc,
De-orice păcat mă pocăiesc
Şi să mă ierte de greşesc.

Zi după zi Cuvântu' ascult
C-atuncea când o să mă ,,duc''
Să pot Domnului să-I spun
Că El mi-a fost şi mi-e Stăpân.

De bună voie mă supun
Şi viaţa mea Lui i-o închin.
Zi după zi, şi ceas de ceas,
Învăţ... şi-adun ce-a mai rămas.

A.N 1.05.2016
Firenze