Îmi umpli cupa zorilor, Isuse,
Cu Raiul Tău, cu bunătatea-Ți mare,
Iei nopții înapoi culorile ascunse
Și mă încânți cu fiecare floare.

Pe rouă-n zori mă întâlnesc cu Tine,
De parc-aș fi o Evă ne-amăgită,
Căci mi-ai luat poverile străine
Și sub călcâi strivești orice ispită.

În limbi de foc mi-ai limpezit gândirea,
Mă înveșmânți cu flăcări de Rusalii,
Tu mi-ai încununat cu psalmi vorbirea,
Te laud Doamne și te aștept să vii.

E-atât de bine Doamne lângă Tine,
Sub curcubeul îndurării Tale,
Cuvântul Tău e stavila ce ține
Urgia valurilor infernale.

Când asfințitul mărginește zarea,
Cu purpura trăirii, arămie,
Isuse drag, Tu-mi dăruiești iertarea
Din palma-Ți fumegând în răni de cuie.

Ești Minunat Isuse, ești desăvârșit,
În Tine Cerul mă primește-Acasă,
Tu ești desfătarea fără de sfârșit,
M-aștepți la dreapta Ta, să-Ți fiu Mireasă.

Din potirul infinitului voi bea
Eterna fericire, Apa Vie,
Căci Tu Isuse mi-ai rânduit așa,
Dragostea Ta mi-e sfânta-Mpărăție.

Amin!