Din tot ce-n lume am trăit
Şi doruri, şi dureri
Iluziile mi-au parvenit
Din umbrele de ieri...

Iar astăzi de privesc nainte
Imi par a fi nimic.
Nu-i nici un gând să mă alinte
Sunt gol, sătul, lipsit...

Şi toate dorurile mele,
Urcuşuri şi căderi
Mă-ntovărăşesc pe cale
Şi dulcile dureri...

Dorind a cuceri Iubirea
Şi să mă simt iubit
Descopăr că în tot durerea
Vizuini şi-a făurit.

Cum pot dar astfel să trăiesc
Cu Binele si Răul?
În orice loc mă poticnesc;
Acesta e Destinul?

Oricum, eu sunt încredinţat
Că toate-aceste clipe,
E doar un vis neînsemnat:
Un zbucium de aripe...

Că tot ce-acum trăiesc şi văd
În oglindiri deşarte,
Vor răsări în Noul Vad:
Trăirea de departe.

Iar ce voi fi atunci, nu ştiu,
În Marele Tezaur...
Doresc din inimă să fiu
O inimă de aur...