Mă doare, încă mă doare,
Oceane neplânse și stări,
Doruri ce nu pot fi spuse,
Ecouri la multe chemări,
Mă doare pleoapa închisă
Și geana ades tremurând,
Când țes din izvoare secate
Feerice punți spre nicicând,

Croiesc din priviri idealuri
Ce nu voi atinge vreodat',
Atât mi-a rămas în umblare,
Să cred c-am să fiu vindecat,
Aș vrea să mă-nalț cu putere
Mai sus de al șaptelea cer,
Să-mi las amăgirile toate,
În cortul de lut efemer,

Plânge-n suspine trăirea
Uitată de toți și de tot,
O luptă continuă mi-e viața,
Aș vrea să renunț dar nu pot,
Aș vrea să mă cheme Iubirea
În locul numit cald, "Acasă",
Dar nu eu mi-aleg părăsirea,
Nici clipa și zborul spre casă,

Înnod amintiri ce apar
Și-mi pun o-ntreită dorință,
Mă fă stâncă tare Isus,
Mă crește mai mult în credință!
Burduful de lacrimi să-l iei
Și cerne-l ca ploaie pe glie,
S-aduc omenirii folos,
Plângând să șoptesc:"Glorie Ție!"

Mă doare, zilnic mă doare,
Tăcerea ce șade în om,
Prin Har am primit veșnicia,
Dar suntem lăstari fără pom,
N-avem rădăcini, n-avem sevă,
Am vrut libertate deplină,
Se stinge întreaga planetă,
Căci n-are Izvor, nici Lumină,

Și crud e-adevărul acesta,
Am vrut evoluție, egou,
Lăsat-am pe Domnul de-oparte
Și pus-am în loc un argou,
Icoane și chiciuri, paiațe,
Veșminte cu aur lucrate,
Ce șic sun-acum în biserici,
Când spui fără crez: "Pace frate!"

Și râde satana de oameni
Și plâng tot mai mult când privesc,
Căci nu mai zăresc compasiune,
Nici dor pentru plaiul ceresc,
M-ascund în tăceri arzătoare,
Îmi depăn durerea visând,
Când cerul se-aprinde în noapte,
Mă rog: "Vino Doamne curând! "

Și astre se sting în crepuscul,
Iar eu, tot mai mic, resemnat,
Îmi chem liniștirea în suflet:
"O, vino Preasfinte îndat,
Mă poartă pe-aripile vremii
Pe muntele-Ți sfânt, pe Sion,
Cu talpa desculță și-n tremur,
Să cad în genunchi l-al Tău Tron,

Să-Ți cer înc-o dată iertare,
Să-Ți spun că mi-e greu pe pământ,
Dar cred că Tu dai biruință,
Putere prin Duhul cel Sfânt,
Când pasul îmi tremură tare
Și inima-mi sângeră-n piept,
Cuvântul din Sfânta Scriptură,
Îmi spune: "Sunt Sfânt și sunt drept!"

Dă, Doamne putere deplină
Și pace prin Sfântul Cuvânt,
Să știm a discerne ce-i bine,
Cei rău, cât umblăm pe pământ,
Să nu zângănim ca chimvalul,
Lipsiți de iubire și har,
Căci nu vom trăi-n armonie,
De nu vom privi spre Calvar!

16/05/16, Barcelona -Lucica Boltasu