Mâini ce frământă în ceruri, Aluatul,
Să fie sătul săracul, bogatul,
Uleiul ce picură-n milă spre tine,
Îți spală viața de pata-rușinii;

Lumina ce încălzește ființa
Îți șterge lacrima și neputința,
Mâna ce-ți stă pe creștet în îndurare,
Când nu mai ști,
Cum să ieși din încercare;

Alinul ce-aduce fiorul,
Când lacrimile-ți acoperă dorul,
De cer, de iubirea cerească,
Când vrei Acolo să fii, în ceruri, Acasă...

Boare de vânticel cald, subțire,
Din gura sfântului Medic și Mire,
Pâine cu gustul și fața cerească,
Acesta este Domnul !
Pentru scumpa-I Mireasă.

Inul subțire ce Domnul îl țese,
Din ițele Duhului Sfânt, lumină-ferestre,
Ce-mbracă în taină Fecioare 'nțelepte,
Ce-n cântec şi rugi, cărări pregătesc,
Domnului-n plecăciuni să Îi iese,
Minunate, sfințite și albe Mirese.


17 mai Sanda Tulics-2016