ÎN SEARA ÎMTÂLNIRII

În seara întâlnirii noastre pe colină
Pășeam îngândurat, pe drumul spre neant
Fără nici o legătură cu cei ce se închină,
Fără înclinații spre ce e important.

Zburat-au anii vieții fără rezultate
(Rutina era haina de fiecare zi)
Hrănindu-mă cu pâinea numită vanitate
La flăcări fără vlagă voiam a mă-ncălzi.

Privirea Ta duioasă, deodată, mă pătrunse
Și am știut, Isuse, că vrei să îmi vorbești
Să îmi explici lucrarea și tainele ascunse,
Să-mi conectezi ființa la stări dumnezeiești.

Tendințele firești de a-Ți respinge harul
Au dispărut când prima vorbă ai rostit
Mi-ai arătat atunci Scriptura și Altarul
Și chiar în clipa-aceea cu Tine m-am unit.

Sub bolta înstelată s-a petrecut predarea
(N-am mai putut trăi cu false-ncredințări)
Nicicând n-oi regreta c-am acceptat chemarea
Ce mi-a-ndreptat privirea dincol’ de-albastre zări.

Miracolul schimbării și azi mă cercetează
C-am fost pierdut în traiul ”moral dar fără Țel”
Azi cântecul mi-e prieten și sufletu-mi cutează
Să își croiască drumul spre veșnicul Betel.

În seara întâlnirii noastre pe colină
Pășeam îngândurat pe drumul spre infern
Dar mi-ai adus, Isuse, edenica Lumină
Să pot călători spre Plaiul cel etern.

George Cornici/20 Mai, 2016