Mă-ntorc din nou la Tine
Iubitul meu Stăpân
Cu dorul spre mai bine
Păşesc pe caldarâm

Ce sunt eu pe langă Tine ?
Umbră trecătoare ...
Ce ai sădit in mine ?
Scântei nemuritoare ...?

Eu sunt un nimeni , un nimic
În viaţa efemeră ;
Tu eşti Eternul Infinit
Şi Dragostea supremă

Cum aş putea să Îţi vorbesc
Din starea mea de humă ?
Cu ochii mei să te privesc ...
Trăi-voi oare după?

Ce aş putea să-Ţi dovedesc ?
A judecatii taină ?
Dorinţele-mi ce izvorăsc
Din inima-mi haină ...

Aş vrea din nou să reclădesc
A vieţii mele soartă :
Iubirea doar să o trăiesc
Nimic nu ne despartă .

Din toate-aceste dulci scântei
Rămâne-vor în urmă
Iubirea şi copii ei
Şi Dragostea la cârmă ...

Dar toate-aceste plăsmuiri
Ce izvorăsc din doruri
Sunt rodul unei mari iubiri
Cântate fără coruri ...

Sunt doar scântei firave
Unduite-n umbră
Dorinţi nemuritoare
În viaţa asta sumbră ...