Apa vie
Voi, ce zilnic gustaţi ape
Din fântâni sau din izvoare
Lângă voi, aflat de-o parte,
E-o fântână ţâşnitoare.
Stârnpăra-vi-se-va setea,
Însetaţi de veşnicie,
Râul lumii niciodată
N-are gust ca apa vie!
Poate nu cunoşti izvorul
Despre care se vorbeşte?
E Isus, Mântuitorul,
Cel ce apa-ţi dăruieşte
El a stat ieri cu femeia,
Astăzi, iată-L, stă cu tine,
El e râul, apa vie,
Bea din Domnul azi creştine!
Fă-ţi din inimă găleată,
Pleacă-te înspre fântână
Şi-ai să scoţi, ca niciodată,
Din Isus, o apă bună.
Vei simţi a ei răcoare,
Care-ntrece orice apă,
În pământ aşa izvoare
Nu-ntâlneşti oricât se sapă.
Nu-ntâlnesti o calitate
Ce-ntâlneşti la apa vie,
Dac-o bei,nu-ti mai e sete,
Nu o zi,o veşnicie.
Priviţi câţi se văd de fata,“
Ce-au băut din apa sfantă,
Întrebati-i dacă-n viată
Au alt dor ce-i mai framantă-
Au în lume altă sete,
Să alerge-n altă parte?
Ce izvor din lume poate
De Isus a-i mai desparte?
Ce fântână-i mai adâncă,
Să poţi spune că-i mai rece?
Unde eşti, Samarinteancă,
Să strigi iar în plină voce,
Că se simte iar nevoia
Să trezeşti înc-o cetate
Căci mai sunt şi azi de-aceia,
Ca şi tine, arşi de sete.
Să le spui de ce izvorul
Apei vii e-atât de rece,
Căci el curge chiar din ceruri
Si prin mii de straturi trece.
Izvorăşte dintr-un munte
Din Sion,din temelie
Vânturile Tarii Sfinte
Răcorindu-l, îl adie.
Apa vie-i alimentul
Ce nu are-asemănare
Ea e bună-ntotdeauna
Şi ca leac de vindecare.
Conţinutul ei şi saţul,
Cine le-ar putea descrie?
Ea dă hrană, ea dă viaţă,
Stropul sfânt, apa cea vie.
Apa vie-i dădătoare
De minuni şi sănătate
Nicio apă de sub soare
Ce dă ea, să dea nu poate!
Stau, de pildă, Siloamul
Şi Betezda mărturie
Şi chiar mii de-ar fi în lume,
Le va-ntrece apa vie.
Cine bea din apa vie,
Bea viaţă, sănătate
Şi se bucură că ştie
Că pe veci nu-i va fi sete.
Cine bea, primeşte-ndemnul
Şi pe alţii să-i imbie.
Apa vie-i Însuşi Domnul,
Năvăliţi la apa vie!
Umpleţi-vă toţi găleata
Din a Domnului fântână,
Chiar şi-acel ce-ntâia dată
L-a-ntâlnit, şi el să vină.
Vino tată, vino mamă,
Veniti dragi creştini cu toţii,
Veniti până când va cheamă
Ca să beti din râul vieţii!
O, izvor ce dai viaţa,
O, fântână nesecată,
Lumea care-o vezi de faţă,
E o lume însetată.
Tu ştii ce înseamnă setea,
Şi Tu-ai fost de ea răpus
Aminteşte-Ti de-un burete
Ce Ti-a fost întins în sus!
Stă Calvarul mărturie
Ca sa n-aibă nimeni scuze
Apa vie, apa vie,
Nimeni azi să n-o refuze!
Apă vie, râu de viaţa,
Râu de binecuvântare,
Lumea care-o vezi de fată
Stâmpar-o cu-a Ta răcoare!
Ori si cine ar-fi să vie,
Bătrâni,tineri,chiar si pruncii,
Da-le Doamne,apa vie,
Ce-ai promis Samaritencii !